Despre mine

Fotografia mea
Porumbacu de Sus, Sibiu, Romania
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil. Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferenţiază. Păstrează credinţa şi sinceritatea ca principii primordiale.

sâmbătă, 25 iunie 2011

PENTRU DARIUS

Cum umblă moda în popie
Şi-ar lua şi Darius parohie.
Dar om voinic cu minte scurtă
Restanţele nu-l prea ajută.

Nevastă?...El n-are de unde!
Căci are casă sus pe munte.
Şi cine, Doamne, ar urca
Acol’ în parohia sa?!

Dar poate vine vreme bună
Când după multe rugi spre lună
Se va crea pe-acolo punte
Să urce preoteasa-n munte.

Poate la anul care vine
Va prinde şi el parohie!

MUZEUL SATULUI

M-am rezemat de-un gard de lemn
În lumea plină de mister
Un gard ce încă era demn
De-un „du-te – vino” spre eter.

Vânt aprig şuiera spre mine
Din crengi un cântec legănat
Şi-un dulce zumzet de albine
Pe-acest tărâm abandonat.

Aici e floarea nemuririi – 
Parfum de şezătoare,
Aici e harul mântuirii –
Plăcută alinare!

Împăcate cu singurătatea
Din vremi demult apuse
Case tăcute-şi poartă demnitatea
Într-un muzeu incluse.

După uşi sunt bucurii, tristeţi,
Un spirit românesc sădit
Cu dulci regrete agăţate în fereşti,
O nostalgie şi un dor pitit.