Despre mine

Fotografia mea
Porumbacu de Sus, Sibiu, Romania
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil. Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferenţiază. Păstrează credinţa şi sinceritatea ca principii primordiale.

luni, 28 mai 2012

Zâmbi-voi spre amaruri


Învăluie-mi sufletul cu umbre de suspine

Şi cântă-mi în acorduri triste.

Adu-mi din nou acele clipe adolescentine

Pavate cu dulci lacrimi şi cu acatiste.



Învăluie-mi trupul cu sfinte-mbrăţişări

Acordă-mi dansul ploii ce râde în oglindă

Şi spune-mi cântul tău cu multe aberări

Cu care m-aşteptai atunci, demult, în tindă.



Învăluie-mi ochii cu palma sufletului tău

Să simt cum se perindă-n mine nălucire

Încearcă să astupi cu vorbe acest hău

Şi-atunci zâmbi-voi spre amaruri cu multă fericire.



PE-UN MUGUR DE CRIN

Pe-un mugur alb şi cast de crin
O ploaie deasă se revarsă,
Un cer fecund, măreţ, divin
Îl pune-n straie de mireasă!...
Pe-un mugur alb şi cast de crin
Se scurge apa-n ploaie deasă,
Un cer fecund, măreţ, divin
Ne spală-ntreagă ura noastră
De-un mugur alb şi cast de crin
Fiorul nopţii negre se agaţă,
Dar cerul cast şi prea divin
Ne pune-n inimi dragoste de viaţă.

marți, 15 mai 2012

INIMA

Doar umbra mea mă mai întreabă
Purtând sub pleoape necuvinte
În vorbele-aruncate-n grabă
Din clipe sfinte şi nesfinte.

Cînd pragul nopţii se coboară
Ca un flutur “cap de mort”
Spre viitor destinu-mi port
Şi inima mi se-nfioară

Şi bate cu putere-n corpul meu
Ca nişte mătănii-n faţă la altar
Când mă închin smerită la Dumnezeu
Şi simt venind în mine duh cu har!...

HORA PRIMĂVERII

Veniţi să-ntindem hora primăverii
Pe drumul verde-crud al Învierii,
Pardosit cu ghiocei şi brânduşele -
Pe drumul meu, al gândurilor mele…

Şi smulg un ghiocel în grabă…
- De ce mă rupi?, el mă întreabă.
Încep să plâng, dar… prea târziu.
Rău’-i făcut…Acuma ştiu!...,

…Să preţuiesc natura înconjurătoare
Cea care-i viaţă, rod şi floare.
Veniţi, cu toţi în hora primăverii
Pe câmpul verde-crud al Învierii!

ALEEA NEMURIRII

Câteodată se-aude un geamăt subit
porumbelul se loveşte de geam.
E-o primavară rece
Cu sunet de mare tam-tam.

Stăteam de vorba cu un pelican
ce-şi face siesta la mine acasă
şi rece-i afară.
E negru, e viscol e mare tam-tam.

Dincolo, în întuneric
un bob de strugure vrea să atingă
buzele mele moi şi suave
şi speră că este mare tam-tam.

Acum zboară spre calea lactee
şi se-nvârte uşor neîncetat,
şi vrea să revină din negura lumii
uşor, fără mare tam-tam.

MESAJUL UNUI ZEU

În zorii dimineţii un zeu prinde a-mi spune
Că Thanatos, zeul morţii, va veni pe lume.
Nimfele se-adună naşterea să i-o cinstească
Prorocindu-i rolul printre stirpea omenească:

„- Din zeiţa Nyx şi din Erebos cel întunecat
Va prinde viaţă el, Thanatos cel divinizat.
Temutul zeu, ne-ndurător, cu inimă de fier
Cu sufletul flacără, cu sângele ger...

Pe unde trece el rămâne totul fără viaţă
În faţa lui nimic nu mai are speranţă.
Doar  Sisyphos, îl va-nlănţui odată
Că chiar şi moartea poate fi deşartă!”