Scrum de poezii

Culeg iluziile deşarte, străbat poteca vieţii

Dezbrac dezamăgiri şi suflete pustii,

Speranţe spulberate şi scrum de poezii.

Mă risipesc în raţiune şi gândiri.

Zvâcnesc în sloiuri de singurătăţi.

Adun nesăbuinţa dragostei

Şi o prefac în scrum de poezii.

Adesea-mi descifrez cuvântul

Pentru că urlă-n mine gheaţa

Şi-atunci apare gândul

Că-n scrum de poezii e viaţa!

Vară

E-atâta dragoste tăcută-n vară

Şi-ţi cer să-mi peticeşti avântul

Căci simt c-am să mă duc cu gândul

Pe la morminte-n fiecare seară.

E-atâta dragoste în prag de seară!!!

Ţi-aud ecoul din cuvânt

Şi amintirile legate-n vânt –

De la mormânt...în fiecare vară.

Când stropii de tristeţe-n vară

Te-or ninge deseori

Atunci să şti că-n fiecare seară

Pe la mormânt voi presăra culori.