Culeg iluziile deşarte, străbat poteca vieţii
Dezbrac dezamăgiri şi suflete pustii,
Mă risipesc în raţiune şi gândiri.
Zvâcnesc în sloiuri de singurătăţi.
Adun nesăbuinţa dragostei
Şi o prefac în scrum de poezii.
Adesea-mi descifrez cuvântul
Pentru că urlă-n mine gheaţa
Şi-atunci apare gândul
Că-n scrum de poezii e viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu