Părinţii mei

 Mama
...o cremă consistentă a vieţii.
...o aluniţă într-un punct sensibil.
...trandafiriul dulce-al dimineţii.
...oricărui om - cadou doribil.
Mama
...lumina dulce-a ochilor.
...divinul spaţiu liniştit.
...tezaurul copiilor....
...un cântec veşnic proslăvit.
Un înger păzitor eşti mamă.
Un chip senin... îmi eşti icoană.
Tu eşti lumină şi speranţă.
Tu eşti cărarea mea prin viaţă!

Tata
...un om puternic, minunat.
...un templu înecat în soare.
...un om frumos şi-nalt la stat.
...un suflet plin de alinare.
Tata
...poveste în imagini a vieţii.
...preasfânt cuvânt de crini încununat.
...o boare caldă a dimineţii.
- adesea pentru mine-ngrijorat.
Capabil de un eroism aparte
Eu te ador ca pe o carte.
Eşti cea mai elevată creatură
Ce domină întreaga mea natură!

Iubirea ta colivie a fost!

Iubirea ta, colivie a fost

 

“Cel mai bun leac pentru o inimă frântă este…

să te dăruieşti!” (Richard Paul Evans)

M-ai pescuit cu fulgere şi tunete.

Iubirea ta, colivie-a fost!...
Acum, o amintire aspră, nechemată,
sunete, cuvinte, fraze fără punct
nu mai au rost.
Cu lacrimi de seleniu
udat-am perna adeseori.
Mi-ai oferit un drum fără cărare,
cu spini, cu ţepi, cu zimţi înecători.
Iubirea ta, colivie a fost!...
Ai devenit doar un simbol de nepăsare!

Odată, am vrut să-ţi mai fur o petală
din inima şubredă a ta,
dar mi-ai oferit o bomboană amară -
un sincer motiv de-a te uita.

Trebuia să mai laşi o amprentă

pe calea acestei iubiri,
să presari, măcar,frunze de mentă
în locul unor plânsete  şi amăgiri.
Iubirea ta, colivie a fost!...
Mă scufund în iubirea cea stinsă
şi caut în sufletul meu o lumină crudă,
convinsă că va veni şi-un curcubeu.
Fiecare secundă e un an,
fiecare minut e-un deceniu,
am închis dragostea în geamantan,
l-am zăvorât cu-acele lacrimi de seleniu.
Tu nu poţi face cerul să se-aprindă,
oare?...
Doar dacă aştepţi, de la Dumnezeu,
un Soare!...
          
Căci iubirea ta, Colivie a fost!...

Cheiţa ruginită
E undeva în vise
Şi n-o să mai fie potrivită
Pentru porţi închise...