Mă plimb cu degetul pe chipul tău rotund
Ating ochi negri, chip ceresc
Mă-nec în dorul tău profund
Suspin, tresar şi iar privesc.
Pun degetul pe ale tale buze
Vreau să le simt, vreau să le gust.
Mă rog încetişor la muze
Să pot să-ţi fac acum şi-un bust.
Ca melcul mişc eu pensula pe-o foaie
Şi chipul tău începe-a prinde viaţă
Cred că acum începe-o ploaie
Căci stropi de apă-ţi cad pe faţă.
Adun şevaletul de pe banca din parc
Şi plec acasă-n grabă. Ajung.
Privesc hârtia dar e vag.
Tu nu mai eşti. Doar eu…plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu