Despre mine

Fotografia mea
Porumbacu de Sus, Sibiu, Romania
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil. Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferenţiază. Păstrează credinţa şi sinceritatea ca principii primordiale.

joi, 20 ianuarie 2011

Parasolarul bizar…

Priviri îngheţate la o margine de bancă -
Doi îndrăgostiţi privindu-se aievea parcă.
Adolescentul scărmăna în ţărână,
Copila cu o creangă în mână
Contura un ambiguu desen
Poziţionat ca-ntr-un catren.
Vocile din jur stinse erau,
Cei doi întruna se amărau.
O frunză cădea,
Lacrima ardea,
Clipa prindea a se stinge,
Norii se-adunau a ninge.
Drumul ocolindu-i şerpuia
Parcul ameţit ce-l bâtuia.
Cuvinte fără rost stăteau agăţate
Şi se loveau de topoganele-nclinate.
Aşa o poveste a prins amarul gust de sfârşit
Parasolarul bizar fiind singurul martor dosit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu