Pe drumul verde-crud al Învierii,
Pardosit cu ghiocei şi brânduşele -
Pe drumul meu, al gândurilor mele…
Şi smulg un ghiocel în grabă…
- De ce mă rupi?, el mă întreabă.
Încep să plâng, dar… prea târziu.
Rău’-i făcut…Acuma ştiu!...,
…Să preţuiesc natura înconjurătoare
Cea care-i viaţă, rod şi floare.
Veniţi, cu toţi în hora primăverii
Pe câmpul verde-crud al Învierii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu