Purtând sub pleoape necuvinte
În vorbele-aruncate-n grabă
Din clipe sfinte şi nesfinte.
Cînd pragul nopţii se coboară
Ca un flutur “cap de mort”
Spre viitor destinu-mi port
Şi inima mi se-nfioară
Şi bate cu putere-n corpul meu
Ca nişte mătănii-n faţă la altar
Când mă închin smerită la Dumnezeu
Şi simt venind în mine duh cu har!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu