Te-ai îndreptat grăbit spre uşă
N-ai vrut să-ntorci capu’-napoi
Ai transformat totu’-n cenuşă
În urmă a rămas noroi.
Oare tu nu vei suferi?
Şi nu vrei regreta vreodată?
Când vei dori ca sa revii
Nu va mai fi iubirea de-altădată.
Poate în ceas de seară plângi
Şi inima-ţi o să se sfarme
Un lucru-ţi spun pentru atunci:
Te rog, nu renunţa la arme!
Tu eşti un înger pe pământ,
Tu eşti cărare printre spini
Nu vei lăsa nicicând un vânt
S-atingă ochii tăi blajini.
Ridică-ţi fruntea de pe-acum
Mergi mai departe fără lacrimi
Şi nu lăsa dorul nicicum
Să poarte suferinţa-n patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu