O bucată de pergament făcută sul şi uitată pe o bancă
Străluceşte în lumina soarelui de mai
Nu le dă voie razelor să treacă mai departe parcă
Le opreşte cu o putere ruptă din rai.
Ce se întâmplă pare-un tablou pictat în ulei
De două mâini dibace-n renovare şi decorat.
Noi oportunităţi, speranţe şi vise de femei
O poartă spre lumea vastă ce multe ne-a dat.
Am scos din buzunar un abajur să pot vedea mai clar
Fenomenul bizar ce apărea pe vechea bancă
Alţii renunţă la tot ceea ce fac de-o viaţă-n mod ilar.
Nu vreau să mă abrutizez cum ei au şi făcut!
Mă grăbesc să desfac aceea bucată de pergament
Văd litere aiurea aşezate parcă, nu găsesc rost
Mai caut. Probabil deoarece-s adolescent
Dar caut. Şi-n mintea mea e loc doar de nerost.
Mă chinui să descifrez ceva – dau vina pe soare,
Încerc să atribui un înţeles de lumină ameţit.
De ce oare această ciudată întâmplare?
De ce sunt tot timpul atât de neliniştit?
Şi înspre asfinţit găsesc o umilă rezolvare
La toate problemele ce pe mine m-apasă
Însă remarc cu o oarbă stupoare
Mesajul din pergament tot nu vrea să iasă.
Dau vina pe soare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu