Pedepseşte-mă soartă cum crezi de cuviinţă
două vorbe permite-mi să-ţi spun
eu mă retrag din largul drum
pentru alţii.
De mine nu e loc acum…
E crudul întuneric ce se-agaţă
de nopţile calde şi veşnic primitoare;
dă-mi acele clipe de altădată,
acordă-mi încă două
nevinovate vorbe.
Stelele se-agaţă şi ele de negrul de-afară
doar vorbele mele se-nvârtesc în cercuri
si nu vor s-ajungă
acolo…la tine.
Pedepseşte-mă soartă dar lasă-mă s-adaug
acele două vorbe tremurate de şoaptă
în agonia nopţii
de crengi spânzurate
şi-nconjurate
cu dulci şi suave suspine.
Două vorbe atât doar îţi cer
să asculţi
chiar dacă vântul şuieră, sau plouă.
Două vorbe nimic mai mult
Şi singură eu mă retrag.
Acele două vorbe pure
sunt acoperite de răutate
de la soarta mea crudă date:
RĂNEŞTI ÎNTRUNA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu