Mi-s tălpile-ngheţate
De mersul prin zăpadă
Pe vise-abandonate
Gonite în cascadă.
Mi-e nasul roşu, rece
De frigul iernii albe
Durerea nu mai trece -
Se-nnoadă în scurte salbe.
Mi-e gândul nins sărmanul
De iarna grea de-afară
Căci uite, trece anul
Şi viaţa-i tot amară!
Mi-e sufletul în ţurţuri învelit
De-atâta albă greutate
Şi totu’-n jur e adormit.
E întuneric! E obscuritate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu